vineri, 29 ianuarie 2010

Suntem romani pentru ca...


...tara noastra se numeste Romania si 3/4 din populatia Terrei nu a auzit de noi.
...ne uitam mereu sa vedem ce si-a mai cumparat vecinul, cumnatul, soacra, prietenul si obiectul cumparat este intotdeauna net inferior unuia asemanator detinut de noi ("Ce jaf de BMW si-a luat X! Dacia noastra e mult mai buna!").
...chiar daca afara sunt 20 grade, ne obligam copiii sa isi ia 3 pulovere, fular, caciula, geaca, doua perechi de pantaloni si sosete groase ("Sa nu raceasca, saracutul!").
...cand ne cumparam un frigider nou, nu il aruncam niciodata pe cel vechi; il ducem la tara, il punem in beci sau il dam la schimb pentru un discount la frigiderul cel nou ("Lasa, sa fie acolo ca inca mai merge.").
...ne petrecem un sfert de viata in trafic; chiar daca e mai rapid pe jos, e mai comod sa mergem cu masina.
...ne revedem toate rudele odata pe an, de Craciun; in restul anului ne intalnim doar cu o zecime din ele, cu care le barfim pe toate celelalte.
...cheltuim 40 % din bani pe lucruri pe care le folosim cel mult o data si ne plangem ca nu avem bani ("Sa fie acolo. Cine stie cand avem nevoie?").
...ne comparam mereu cu celelalte tari si gasim mereu lucruri pe care noi le avem, iar toti ceilalti nu.
...muncitorii de fabrica vor salarii tot mai mari si sa stea cat mai mult degeaba, iar proprietarii de fabrici vor sa dea salarii cat mai mici pe munca cat mai multa.
...copiii nostri sunt infinit mai buni, mai frumosi, mai destepti, mai cuminti decat cei ai vecinului, ai colegului de servici, ai prietenilor.
...ii obligam mereu pe copiii nostri sa invete ceea ce noi nu am invatat la vremea noastra si le aplicam pedepse care de care mai inovatoare pentru ca nici ei nu invata.
...nicio tara nu are un vocabular mai "colorat" decat al nostru; unii mai evoluati pot "binecuvanta" pe cineva timp de 5 minute fara sa se repete.
...e de ajuns ca doar cativa romani sa mearga intr-o tara straina care nu a mai auzit de Romania, ca dupa 2 luni locuitorii acelei tari sa aiba impresia ca locuiesc in Romania.
...mancam carne de porc si de miel doar de Craciun, de Paste si cand e oferta speciala la supermarket.
...animalele noastre preferate sunt porcul si mielul in aceasta ordine.
...ne laudam cu Hagi, Mutu si Dracula pentru ca atat stiu strainii despre noi.
...mergem in mall ca sa nu cumparam nimic, cu exceptia perioadelor de reducere cand hainele sunt aproape gratis si sunt cautate si de altii.
...desi avem salarii mici, ne cumparam ce e mai bun; macar sa traim bine pentru o clipa.
...facem credite la banca pentru telefoane mobile, haine de firma si masini pentru ca mai tarziu sa spunem ca banca ne fura.

Suntem romani pentru ca am fost blestemati si binecuvantati in acelasi timp sa traim in Romania, o tara a contrastelor de orice natura. Va doresc calorifere mari si calduroase la toti!

marți, 19 ianuarie 2010

Jason Mraz - Gypsy MC (Mudhouse)

Ain't got no dope
All I got is my forty
Ain't got nobody baby, yeah
And I can call my shorty.

luni, 11 ianuarie 2010

La dentist

Intr-un final, dupa mai mult timp si multe dureri de masea, m-am decis sa ma duc la dentist. De fapt nu am mai putut sa suport durerea. Nu mai conteaza.

Ajung la cabinet, stau la rand. In fata mea mai erau doua persoane. La tv-ul de pe hol era vestita emisiune Acces Direct cu niste fraieri care se certau. Nu asta e important. Intra persoanele respective si raman singur, eu cu durerea mea, care era insuportabila. Si stand eu acolo singur mai apar doua persoane. Se schimba canalul pe Pro TV. Surpriza: Stirile de la ora 5. Inca vreo doua omoruri, o tentativa de sinucidere si niste furturi. Cam asta e meniul pe azi.

Intre timp mai apar niste persoane. Durerea imi mai trecuse putin. Luasem o pastila inainte sa vin la doctor. Dupa o vreme imi vine randul. Intru si doamna doctor ma invita sa stau pe scaun. Parca il si auzeam cum ma cheama sa stau pe el. Ma duc sa ma asez. Aproape tremuram.

Lampa torturii

Mai intra o persoana si se aseaza pe scaunul din camera cealalta. Doamna doctor vine mai intai la mine. Vad cum isi pregateste ustensilele ca un ritual. Deja incepeam sa ma tem serios. Aprinde lampa torturii si se uita la dantura mea. Apoi ia o seringa cu un ac lung si imi injecteaza un ser care imi amorteste jumatate de fata si se duce la cealalta persoana.

Instrumentele torturii

Dupa 5 minute nu mai simteam nimic. Am inceput sa imi dau cu pumnul in fata. Nu simteam. Am mai stat acolo pana a terminat cu pacientul din camera alaturata. Apoi s-a intors la mine. Nu va mai spun ce s-a intamplat. In final, am iesit din cabinet cu o gaura in masea umpluta cu vata. A ramas sa ma intorc maine.
Astazi mi-am amintit de ce nu imi place sa merg la dentist. Nu stiu voi ce parere aveti, dar eu nu vreau sa merg prea des pe acolo. Daca nici voi nu vreti, faceti un singur lucru. Spalati-va bine pe dinti!

duminică, 10 ianuarie 2010

Fdv ep. 4: Trenul vietii


Imi pare rau ca nu am mai facut recomandari de filme din octombrie si nu m-am tinut de cuvant. Nu vreau sa enumar motivele pentru care nu am facut-o. Revin insa cu o comedie ce merita vazuta. Va recomand cu cea mai mare incredere acest film. De preferat ar fi sa il vedeti in compania cuiva pentru a il savura asa cum trebuie.

Intr-o seara a anului 1941, Schlomo, nebunul satului, aduce consatenilor sai din shetl o stire cumplita: germanii ucid si deporteaza spre destinatii necunoscute locuitorii evrei din shetl-urile vecine. In curand, si satucul lor va avea aceeasi soarta. Imediat, Consiliul inteleptilor, in frunte cu Rabinul, se reuneste. Trebuie sa gaseasca o solutie pentru a-si salva comunitatea! In zorii zilei, dupa multe discutii, ideea salvatoare isi face aparitia, chiar din gura nebunului: pentru a scapa de nazisti, vor organiza un tren fals de deportati! Se vor deghiza cu totii fie in deportati, fie in mecanici de tren, ofiteri germani sau soldati. Vor putea astfel sa treaca de barajele si de liniile naziste, pentru a se duce catre Tara Fagaduintei, la Eretz Israel, via Uniunea Sovietica.

Din pacate nu am reusit sa gasesc trailer-ul.
Vizualizare placuta si multe floricele!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Nu!

Mergi linistit pe strada cu o destinatie bine stabilita, sau nu. Inevitabil, te opreste un tip mai sumbru, putin agitat si care are in mana o tigara stinsa. Iti dai seama din primele 3 secunde de cum il vezi ce vrea sa te intrebe, dar nu zici nimic. Si spune: "Ai un foc?". Si tu, nefumator fiind (sa presupunem), ii raspunzi la fel ca la toti ceilalti, care au mai incercat, plini de speranta ca isi vor potoli setea de tutun, cu aceeasi expresie: "Nu!" si eventual ca sa pari compatimitor adaugi un "Imi pare rau!", cand de fapt nu e asa.
Atunci cand cineva isi cumpara tigari, nu se gandeste ca trebuie sa le aprinda cumva? Daca eu vreau sa mananc ciorba ma duc la vecinu' si il intreb daca are o lingura? Sau poate omul isi ia tigari si nu isi mai permite sa isi cumpere si un chibrit, ca deh, s-au scumpit tigarile.
Nu vreau sa par ipocrit sau intepat sau mai stiu eu cum. Dar, la un moment dat, te saturi sa tot fii intrebat pe strada daca nu cumva din intamplare ai un foc. Daca vrei foc, de ce nu te duci la biserica? Iei o lumanare iti aprinzi tigara si pleci. Sau mai bine, fugi dupa masina de pompieri si unde se opreste acolo gasesti foc. Probabil, intr-o buna zi o sa imi imprim un tricou cu un mesaj care sa explice clar ca nu detin nicio sursa de foc.
Daca si voi sunteti plictisiti, enervati, frustrati sau suparati de aceste persoane lasati un mesaj mai jos. Daca voi credeti ca e o tampenie ce am scris, de asemenea, lasati un mesaj. Pana data viitoare, numai bine si salvati padurile ecuatoriale.