Imi pare rau pentru intarziere. Theo mi-a trimis o leapsa in care trebuie sa povestesc 3 amintiri, placute sau neplacute. Aduceti-va servetelele aproape, caci va avertizez. Urmeaza niste momente extrem de emotionante. Bazinga! (cunoscatorii stiu de ce)
Here we go!
Prima amintire: Actiunea are loc intr-o zi calduroasa de august 2009. Dupa ceva timp de umblat pe strazile Clujului si vizitat magazine de instrumente muzicale, impreuna cu Doina (persoana de la care a pornit toata nebunia cu chitara), ajung la Mc Music. Acolo aveam sa fac cunostinta cu prima mea chitara. "Naturala sau neagra?", intreaba vanzatorul. "Neagra", raspund plin de entuziasm. Nu imi venea sa cred. Tineam in mana prima mea chitara si totusi, parca era prea frumos ca sa fie adevarat.
A doua amintire: Iasi, iulie 2010. Ma indrept temator spre casieria universitatii sa achit cei 500 lei pentru locul nenorocit pe care il luasem la taxa. Imi iau chitanta si urc la etajul 3 sa imi confirm inscrierea. Intru in sala, ma duc in fata si intreb daca am nimerit bine. Mi se confirma si apoi ma asez in banca. "La taxa sau la buget?", ma intreaba. "La taxa", raspund. "Ati trecut la buget? Duceti-va jos sa schimbati chitanta cu una de 40 lei". Am iesit fugind din sala si primul lucru pe care l-am facut a fost sa incep sa dau telefoane. Ametit de fericire, am coborat doar doua etaje si am ajuns in sala pasilor pierduti (pe atunci necunoscuta). M-am invartit, am facut dreapta, m-am uitat inapoi, am gasit usa si am iesit afara. A doua oara era sa fac aceeasi greseala. Bine ca era Bianca langa mine sa ma atentioneze.
Amintirea cu nr. 3: De data asta o sa povestesc o amintire foarte neplacuta. Evenimentul are loc in aprilie 2010 pe terenul de sport al liceului, mai exact pe 9 aprilie. E ciudat cum tii minte uneori datele unor intamplari pe care ai vrea sa le uiti. In timp ce jucam baschet, ghiozdanul meu se odihnea pe o banca in partea cealalta de teren. Cineva s-a gandit ca e o povara prea mare pentru mine si mi-a facut o favoare si l-a adoptat. Daca ar fi fost gol, nu era nicio problema. Dar pe langa bluza de trening (not so important) si carnetul de note (the same), mai aveam si telefonul (very important), de care am avut atata grija, toate cheile mele (extremely important) si portofelul cu bani (destul de multi), carduri, buletin, permis la biblioteca si altele. E ciudat cum te simti cand realizezi ca nu mai ai niciun fel de identitate. Mi-a luat ceva timp sa incep sa joc iar baschet pe acelasi teren. Din fericire pentru mine, de data asta nu mai aveau ce sa imi fure. Poate doar anti-talentul meu. Multa vreme am umblat cu buzunarele goale pentru ca nu mai aveam nimic. Cu timpul totul a revenit la normal. Si imi placea atat de mult ghiozdanul ala!
Btw, am uitat sa mentionez. Leapsa merge la cine vrea, dar mai ales la Elena (a.k.a. Nuti), Oana (a.k.a. still not talking to you), simina, andreea (despre oameni si soareci). Atentie! Leapsa este optionala si obligatorie pentru toata lumea! Depinde de voi.
Nu sunt Nuti! :)) si o sa preiau leapsa acusica :D
RăspundețiȘtergereimi dau seama ce fericit ai fost cand ai aflat ca esti la buget:))
RăspundețiȘtergereCare Simina?!
RăspundețiȘtergerefoarte interesant !
RăspundețiȘtergerevroiam sa stiu mai mult despre cea cu chitara :))
@ Simina: Esti singura Simina pe care o stiu sa aiba blog :))
RăspundețiȘtergere@ Anonim: Mi-ar fi placut si mie sa povestesc mai mult, mai ales cum am mers jumatate de tara cu chitara cea noua pe tren, pt ca l-am luat pe cel gresit. Dar deja as fi lungit-o prea mult :p
Bine, atunci scriu :P :))
RăspundețiȘtergere