Astazi o sa scriu despre mine. De ce tocmai azi? Pentru ca azi am iar 17 ani. Macar pentru o zi sa mi se spuna: "La multi ani! Cum e la 17 ani?". 20 suna mult, extrem de mult. Suna ca o sentinta data de un judecator unui criminal. 17 parca suna mai bine si mai aproape de ceea ce sunt eu in fiecare zi.
Mi s-a spus in multe feluri si mi se va spune inca in si mai multe. Dar pentru o zi, nu imi doresc nimic de la prietenii mei decat sa se comporte cu mine ca la 17 ani si sa uite sa numere mai sus. Ma bucura sa vad ca inca mi se mai cere buletinul prin baruri. Macar unii inca se mai indoiesc de varsta mea.
Nu ma intrebati cum ma simt la 20 de ani pentru ca nu stiu. Inca nu am ajuns acolo si sper sa nu o fac prea curand. Alerg cat de tare pot inapoi, dar ma lovesc de realitatea care ma opreste. Tind sa mai cred totusi, ca e posibil sa fie o greseala pe undeva si cineva rade de mine pe dupa un colt.
Pentru cei care inca va mai pierdeti vremea pe aici, va spun: Nu ma cadorisiti cu nimic si nu imi urati nici macar papuci curati! Pentru o zi uitati de mine. Bem o bere impreuna si radem ca de obicei, dar fara nicio aluzie sau referire la varsta nimanui. Nu stiu cat de mult o sa luati in seama ce am scris, dar macar v-am spus ce aveam de spus.
In final, ii urez "La mult ani!" Elenei. Soarta a facut ca noi sa ne nastem in aceeasi zi, insa la doi ani diferenta. Va las pe voi sa ghiciti cine e mai mare. Asa poate problema mea nu o sa mai fie atat de mare.
Va salut pe toti si va anunt ca o sa raman la fel de imatur si copilaros ca de obicei, poate mai putin enervant.
marți, 29 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Potential
Suntem oameni. Avem, fiecare din noi, propriul sau univers, construit dupa valorile si legile noastre personale. Acest univers se naste, evolueaza si moare odata cu noi. Nimeni nu are acces la el, nimeni fara acordul nostru.
Suntem oameni si tindem spre evolutie. Vrem mereu mai bun, mai bine. Nu ne multumim cu ce avem pentru ca ceva ne spune ca putem mai mult. Uneori putem, alteori nu. Dar cateodata simtim ca exista acel ceva ce ne poate lumina viata si totusi, nu reusim sa il scoatem la suprafata. Suntem in stare dar nu stim cum. Lumea ne spune sa ne multumim cu ce avem. Lumea are dreptate si nu prea. De ce sa exist doar ca un simplu pion cand stiu ca POT?
Timpul nostru se masoara diferit pentru fiecare. Cateodata timpul meu se intersecteaza cu al tau sau cu al lui, al ei, al lor. Pentru o perioada scurta sau mai lunga, cateodata. Numai de noi depinde.
Constientizam ca viata ne poate da mai mult, dar ne e sila sa intindem mana. Avantul ne este ucis in mod brutal de monotonia si non-culoarea unei vieti robotizate. Ramanem numai cu tentativa.
Haideti sa facem o intelegere, sa ne punem de acord toti. Sa oprim, macar pentru o zi daca nu putem mai mult, trecerea fara sens a timpului. Sa il luam de mana pe el, timpul, si sa ii spunem sa faca o pauza. Pentru o zi sa facem numai lucruri care ne plac, lucruri la care ravnim de multa vreme si pe care nu apucam niciodata sa le facem. Haideti sa jucam sotron, sa cantam, sa tipam, sa fugim de/ fugarim cainii vagabonzi, sa mancam visine crude, sa ne ascundem de banal, sa ne intoarcem la desenele animate, sa mancam inghetata fara sa ne pese ca ne murdarim hainele prea curate, sa ne culcam in iarba si sa dam viata norilor, sa cadem iar din copaci precum fructele prea coapte, sa fugim cat putem de tare spre o viata lipsita de griji si reguli.
"People who live on hills sleep so close to the stars they forget those who live too much on earth." (Sandra Cisneros, The House On Mango Street)
Suntem oameni si tindem spre evolutie. Vrem mereu mai bun, mai bine. Nu ne multumim cu ce avem pentru ca ceva ne spune ca putem mai mult. Uneori putem, alteori nu. Dar cateodata simtim ca exista acel ceva ce ne poate lumina viata si totusi, nu reusim sa il scoatem la suprafata. Suntem in stare dar nu stim cum. Lumea ne spune sa ne multumim cu ce avem. Lumea are dreptate si nu prea. De ce sa exist doar ca un simplu pion cand stiu ca POT?
Timpul nostru se masoara diferit pentru fiecare. Cateodata timpul meu se intersecteaza cu al tau sau cu al lui, al ei, al lor. Pentru o perioada scurta sau mai lunga, cateodata. Numai de noi depinde.
Constientizam ca viata ne poate da mai mult, dar ne e sila sa intindem mana. Avantul ne este ucis in mod brutal de monotonia si non-culoarea unei vieti robotizate. Ramanem numai cu tentativa.
Haideti sa facem o intelegere, sa ne punem de acord toti. Sa oprim, macar pentru o zi daca nu putem mai mult, trecerea fara sens a timpului. Sa il luam de mana pe el, timpul, si sa ii spunem sa faca o pauza. Pentru o zi sa facem numai lucruri care ne plac, lucruri la care ravnim de multa vreme si pe care nu apucam niciodata sa le facem. Haideti sa jucam sotron, sa cantam, sa tipam, sa fugim de/ fugarim cainii vagabonzi, sa mancam visine crude, sa ne ascundem de banal, sa ne intoarcem la desenele animate, sa mancam inghetata fara sa ne pese ca ne murdarim hainele prea curate, sa ne culcam in iarba si sa dam viata norilor, sa cadem iar din copaci precum fructele prea coapte, sa fugim cat putem de tare spre o viata lipsita de griji si reguli.
"People who live on hills sleep so close to the stars they forget those who live too much on earth." (Sandra Cisneros, The House On Mango Street)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)