20= 17 in lumea mea

Astazi o sa scriu despre mine. De ce tocmai azi? Pentru ca azi am iar 17 ani. Macar pentru o zi sa mi se spuna: "La multi ani! Cum e la 17 ani?". 20 suna mult, extrem de mult. Suna ca o sentinta data de un judecator unui criminal. 17 parca suna mai bine si mai aproape de ceea ce sunt eu in fiecare zi.

Mi s-a spus in multe feluri si mi se va spune inca in si mai multe. Dar pentru o zi, nu imi doresc nimic de la prietenii mei decat sa se comporte cu mine ca la 17 ani si sa uite sa numere mai sus. Ma bucura sa vad ca inca mi se mai cere buletinul prin baruri. Macar unii inca se mai indoiesc de varsta mea.

Nu ma intrebati cum ma simt la 20 de ani pentru ca nu stiu. Inca nu am ajuns acolo si sper sa nu o fac prea curand. Alerg cat de tare pot inapoi, dar ma lovesc de realitatea care ma opreste. Tind sa mai cred totusi, ca e posibil sa fie o greseala pe undeva si cineva rade de mine pe dupa un colt.

Pentru cei care inca va mai pierdeti vremea pe aici, va spun: Nu ma cadorisiti cu nimic si nu imi urati nici macar papuci curati! Pentru o zi uitati de mine. Bem o bere impreuna si radem ca de obicei, dar fara nicio aluzie sau referire la varsta nimanui. Nu stiu cat de mult o sa luati in seama ce am scris, dar macar v-am spus ce aveam de spus.

In final, ii urez "La mult ani!" Elenei. Soarta a facut ca noi sa ne nastem in aceeasi zi, insa la doi ani diferenta. Va las pe voi sa ghiciti cine e mai mare. Asa poate problema mea nu o sa mai fie atat de mare.

Va salut pe toti si va anunt ca o sa raman la fel de imatur si copilaros ca de obicei, poate mai putin enervant.