Inamicul nevazut

Tacere. Liniste. Nicio miscare. Lumea se fereste. Nimeni nu indrazneste sa se apropie de locul misterios dupa apusul soarelui. Acolo isi face veacul o fiinta fara nume si fara caracteristici. Lumea nu stie cum sa il denumeasca pentru ca nimeni nu l-a vazut vreodata. Dar el exista. Exista cu siguranta. Aici nu incape indoiala. Altfel cum se explica disparitia firimiturilor de paine si a bucatelelor de cascaval scapate de Victor pe podea dupa ce isi mananca obisnuitul sendvis la pranz?

El, baiatul, a incercat de cateva ori sa il prinda. Statea pana tarziu cu lanterna in mana si cu patura pe el, sa nu cumva sa fie descoperit. Niciodata mama lui Victor nu a inteles de ce acesta avea nevoie mereu de baterii noi. Dar intrusul nu aparea niciodata cat timp Victor era treaz. Stia probabil exact momentul cand baiatul urma sa adoarma, caci niciodata nu reusea sa stea treaz pana dimineata si bateriile de la lanterna se consumau de tot.

A incercat tot felul de tactici. A cautat carti la biblioteca despre ceea ce ar putea fi. Si-a intrebat toti prietenii, 3 la numar cu tot cu nenea Mitica de la parter care lustruieste mereu manerul usii sambata dimineata ca sa fie curat cand ii vin nepotii in vizita. Se presupunea ca el stie de toate, dar nu a auzit niciodata de asa ceva. Victor nu s-a lasat batut. Ba chiar a lasat odata un sendvis intreg. Si ce credeti? A disparut! Nu va puteti imagina uimirea de pe chipul lui Victor cand s-a trezit dimineata si a vazut ca nu a mai ramas nimic din momeala lui. Nici macar niste firimituri. Ai crede ca un lucru care se poate ascunde in coltul camerei s-ar satura cu un sendvis si ar lasa in urma niste resturi, dar nu. Nimic.

Victor incepea sa se teama de acum ca 'fiara' ce a reusit sa manance un sendvis intreg ar putea sa il atace in timp ce doarme. Incepuse chiar sa aiba cosmaruri in care vedea o umbra imensa cum il urmareste. Ar fi vrut sa ii poata spune mamei despre ceea ce i se intampla, dar stia ca nu avea sa il creada dupa toate minciunile pe care i le spusese cu privire la disparitia a diverse bunatati din camara.

Daca tot nu avea cine sa il apere, Victor s-a gandit sa se apere singur. Asa ca si-a luat ca arma impotriva inamicului matura mamei cu care facea curatenie prin bucatarie. A doua zi dimineata s-a intamplat ceva extrem de ciudat. Firimiturile lasate cu o zi in urma erau tot acolo. Victor se simtea mai fericit ca niciodata. A reusit in sfarsit sa isi sperie inamicul de moarte. A castigat! Meritul acestei victorii era al maturei salvatoare. Asa ca, in fiecare noapte, Victor lua matura mamei si dormea cu ea sub pat si in fiecare dimineata firimiturile erau acolo.

Oare asta sa fi fost motivul pentru care inamicul nevazut nu si-a mai revendicat prada? O simpla matura? Victor nu a reusit niciodata sa afle de ce acea fiinta necunoscuta s-ar speria de o matura. Insa cu timpul, matura incepuse sa aiba doua functii: o folosea ca arma de aparare noaptea si dimineata strangea firimiturile cu ea.

Si totusi, oare cine era aceasta creatura care i-a dat cosmaruri lui Victor?