See you soon!

A venit vremea sa plece. Poate ca nu isi doreste. Poate ca nici nu i-a venit vremea de tot. Unul din ei tot trebuie sa o faca. La fel cum era inainte cu armata. Voiai, nu voiai te luau pe sus si tu plecai cu ochii in lacrimi aruncand o ultima privire spre maica-ta si casa in care ai crescut. Iti dadeau haine militaresti si te puneau sa marsaluiesti zile intregi. Din cand in cand mai puneai mana si pe o arma.

Oricum, mai devreme sau mai tarziu tot trebuia sa se intample. Pleaca acum. Dar se va intoarce. Cu siguranta! Altfel nici nu ar mai pleca. Inca nu se stie cat va dura, dar odata si odata se va intampla. Amintirile raman. Plaja din Vama Veche, statia de autobuz din Iasi, tabara din Valcea, serile din camine si altele.

Unii nu inteleg de ce pleaca. Eu incerc sa le explic. Vine o vreme cand trebuie sa apara o schimbare. Cineva trebuie sa evolueze. De data asta s-a intamplat sa fie el. Oricum, cineva nu va pleca si nu ma va lasa singur niciodata. Va fi mereu acolo pentru noi aventuri si noi descoperiri.

Poate parea stupid faptul ca am ales sa scriu despre acest lucru. Nu o sa ma explic de ce am facut-o. Probabil v-ati dat seama, cei cativa care va mai perindati pe aici, despre ce vorbesc. Sau poate nu.

Cu bine, prietene. Ne raman pozele si amintirile. Ne vom revedea curand. See you soon, Little V.!

"Buna seara, prieteni!!"

Cea mai tare experienta de care am avut parte vreodata! Asa se poate descrie ceea ce am trait eu in aceasta seara. Nici acum nu imi vine sa cred. Mi-am luat bilet de vreo saptamana si am asteptat concertul asa cum nu am mai facut-o niciodata. Si a meritat! A meritat fiecare leu si fiecare moment de asteptare, fiecare minut de stat in picioare.

Am ajuns cam pe la 20:45- 20:50. Pana la 21:10 deja ma hidratasem cu o bere si asteptam sa inceapa. La 21:50 a inceput totul! Rand pe rand, Boro, Valter Popa, Relu Marin, Nelu Dumitrescu si Cristi Minculescu au urcat pe scena. A venit Iris!! Au urmat doua ore de fericire in stare pura alternata cu momente de trairi intense. Au venit, au cantat, ne-au ridicat spre cer, ne-au lasat acolo, ne-au facut sa vrem mai mult si apoi ne-au lasat cu speranta ca ii vom revedea cat de curand.

Nu o sa uit niciodata acest concert. Dupa doua ore in care nimic altceva nu a mai contat, am reusit ceea ce nu am sperat niciodata. Am obtinut autografele tuturor membrilor trupei pe bilet si pe albumul nou. Dar, spre deosebire de restul fanilor, am reusit sa mai obtin ceva de la Iris. Imediat dupa ultima melodie mi-am facut curaj si m-am dus in fata sa cer basistului pana de chitara. Eram in culmea fericirii cand mi-a dat-o. Mi-am zis sa incerc si la celalalt chitarist si cand mi-a dat-o nu mai stiam in ce buzunar sa le pun sa nu le pierd. Am fugit imediat la intrare si mi-am cumparat noul album ca sa am pe ce sa imi iau autografe si cu un pix imprumutat am reusit.

Mi-am stapanit fericirea cat am putut de bine si am iesit afara cu albumul in mana. Ma simteam mai entuziasmat decat un copil care primeste jucarii noi in ziua de Craciun. Am plecat mai fericit ca niciodata si cu gandul ca, poate, intr-o zi, undeva in viitorul apropiat, cineva va indrazni si imi va cere si mie pana de la chitara.

1 an de haotomic

S-a implinit un an de la prima conversatie cu o anumita persoana, o conversatie pe net care avea sa duca la o prietenie profunda si total neasteptata. Mai jos sunt cateva replici alese oarecum 'aleatoriu' din acea prima discutie. Sper sa va placa.

ZaChaoticKid DotCom: ce muzica asculti?
ionut r.: in general cam ce presupune chitara
ZaChaoticKid DotCom: Te urasc!
ionut r.: te inteleg
ZaChaoticKid DotCom: Bine, traiesti cu ideea asta gresita
ionut r.: stii ce e ciudat?
ZaChaoticKid DotCom: Aa..Paaai...eu stiu Unii imi spun Oana [cei de acasa si prietenii din copilarie]..cei de la scoala si prietenii mai recenti imi spun Iza
ionut r.: imi place sobolanu' tau
ZaChaoticKid DotCom: Pana la urma tot eu sunt
ionut r.: sa cresti mare!
ZaChaoticKid DotCom: Serios, am vrut sa'l bat pe var'miu din cauza asta, da' ghinion!Am luat eu bataie
ZaChaoticKid DotCom: Las ca am sa te pun si eu odata pe tine intr'o roticica dintr'aia si sa evzi tu atunci!!Asa am sa'ti fac, sa umbli dupa o chestie dintr'aia de mancare
ionut r.: nu ma plictisesc niciodata de ea
ZaChaoticKid DotCom: Am ajuns la o concluzie: ma doare lenea si tre' sa gasesc ceva de facut
ionut r.: a mea e neagra
ZaChaoticKid DotCom: da' n'am sa fiu si eu?
ionut r.: sa te vad
ZaChaoticKid DotCom: Nu, serios ca nu m'am gandit la asta
ionut r.: e destul de greu la inceput
ZaChaoticKid DotCom: Aaaaaaaa...Uimitor!!!Cred c'am inteles
ionut r.: cum poti sa spui asta despre tine?
ZaChaoticKid DotCom: Totusi...pastreaza niste indoieli ca sa nu fii surprins mai tz cand ai sa realizezi ca eu chiar sunt intarziata mintal
ionut r.: aveam eu niste banuieli
ZaChaoticKid DotCom: Tu zi'mi cum vrei
ionut r.: good charlotte?
ZaChaoticKid DotCom: Tre' sa fii un geniu sa reusesti asta
ionut r.: e simplu
ZaChaoticKid DotCom: vai ce'am nimerit'o
ionut r.: trebuie sa plec
ZaChaoticKid DotCom: Pa'pa
ionut r.: multi imi spun asa

Nu multi tin minte data cand intalnesc prieteni noi. Dar noi o stim pe a noastra si tocmai de aia cu cat trece timpul cu atat prietenia noastra e mai valoroasa. La multi ani haotomic!

Cine este El?

E noapte. E tarziu. Toata lumea doarme. Dar nu si El. Cine este El? Unii spun ca e doar o legenda. Dar noi stim ca el exista cu adevarat si vegheaza asupra noastra, caci chiar in acest moment el sta undeva pe o cladire inalta si priveste asupra orasului intr-o seara obisnuita in care lupta impotriva crimei si nedreptatii.

Dar sa revenim. Cine este El? El este... wait for it... Captain Romania! Da! Chiar asa! Captain Romania! Ce? Nu ati auzit de el? Pai americanii cum au Captain America (aviz amatorilor de benzi desenate)? Uite ca s-a nascut si Captain Romania, care vegheaza si pedepseste prostia si nedreptatea, doua din bogatiile inepuizabile ale Romaniei.

Sa ne intoarcem de unde l-am lasat. Deci, eroul nostru se afla pe o cladire undeva prin oras, in slujba dreptatii si justitiei, asteptand strigatul de ajutor al vreunei persoane ce se afla in pericol. La fel ca toti supereroii el isi pastreaza identitatea secreta pentru a-i proteja pe cei dragi si pe sine. Insa el, spre deosebire de ceilalti, cand salveaza pe cineva o face atat de repede incat nici atunci nu il vede nimeni.

Dar stati putin! Tocmai s-a primit o stire noua. Captain Romania a anuntat ca isi va face aparitia maine pentru prima oara! Incredibil! Vom reveni in cel mai scurt timp cu poze de la eveniment. Ramaneti pe aproape!

FdV ep. 10: How to train your dragon

'How to train your dragon' e o animatie despre un mic viking care, in ciuda obiceiului poporului sau de a se lupta cu dragonii si de ai ucide, reuseste sa se imprieteneasca cu cel mai fioros dintre toti. Nu va spun mai multe pentru ca vreau sa vedeti filmul.
Vizionare placuta!

Asim Chim- Too Good To Be True

"Asculti radio?"
"Nu! Ba da! In general?"
"Nu, acum."
"Nu! Ba da!

F, ex ?, ex Z

A existat odata un om simplu ca oricare altul. Si totusi nu era un om obisnuit. Sa il numim Z, de la 'zambet', pentru ca acest om simplu, dar neobisnuit zambea tot timpul si nu stia ce inseamna sa plangi.

Si toata lumea il iubea pe Z tocmai pentru ca el era tot timpul fericit si reusea sa isi imparta fericirea cu ceilalti. Cu timpul, acest om simplu neobisnuit si-a facut foarte multi prieteni care il recomandau si celorlalti prieteni tocmai pentru faptul ca reusea sa le alunge supararile.

Dupa un timp, Z si-a facut atatia prieteni incat peste tot pe unde mergea toata lumea il saluta si ii cerea cate un zambet, iar el, binevoitor, le zambea fiecaruia in parte, reusind sa faca tuturor ziua mai buna.

Dar, intr-o zi, Z si-a dat seama ca nu mai are de unde sa isi faca noi prieteni, pentru ca nu mai exista nicio persoana care sa nu il cunoasca. Si atunci se simti neputincios, pentru ca ii facuse fericiti pe toti oamenii, iar scopul existentei sale disparuse. Atunci Z si-a pierdut zambetul faimos.

Nu a trecut mult timp, nici macar 3,78 secunde, si lumea a observat ca Z nu mai e Z. De fapt, lumea incepuse sa il numeasca ? pentru ca el avea mereu o expresie intrebatoare. In scurt timp, lumea a inceput sa se intristeze si in si mai scurt timp a disparut pana si ultimul zambet de pe fata ultimului om fericit.

Astfel, toate zambetele din lume s-au schimbat in tristeti intr-o clipa si un sfert. ? a ajuns cel mai trist om simplu neobisnuit de pe toata intinderea pamanturilor si apelor. Ceilalti oameni s-au schimbat atat de tare incat l-au izgonit pe ? in cel mai inalt prapastios loc de pe o insula intr-un munte subacvatic. Acest loc a fost numit de catre oameni 'Taramul lui ?' si s-a pus o interdictie tuturor. Dupa plecarea lui ?, toata lumea a scapat de tristete, dar nici nu a mai cunoscut fericirea adevarata vreodata.

? a ramas singurul om de pe acea insula, fiind inconjurat numai de animale. Nemaiavand niciun prieten, ? a inceput sa ii faca noi prieteni printre toate fiintele vii din acel loc. Astfel, el si-a recapatat zambetul, amintindu-si cum e sa fii fericit din nou si cum e sa te bucuri de lucrurile simple. Astfel, ? a devenit acum F, pentru ca si-a recapatat fericirea.

Nimeni nu mai stie cu exactitate ce s-a intamplat cu F. Unii spun ca el nu trebuia niciodata izgonit din lumea oamenilor. Exista zvonuri ca el inca mai traieste pe acea insula si inca mai imprastie fericire animalelor din jur. Insa nimeni nu stie cu adevarat ce s-a intamplat cu F.

Sa recapitulam

Deci, a trecut muuuult timp de cand am mai postat. Nici nu mai tin minte cand a fost asta. Oricum, nu mai conteaza. Intre timp, am picat examenul la scoala de soferi (let's not talk about it) si m-am mutat in camin, in Iasi. Au inceput si cursurile, unele interesante, altele doar bune pe post de somnifere.

Oras nou, oameni noi, prieteni noi, experiente noi, colegi noi, mancare noua, drumuri mai lungi noi, Ionut vechi. Aici avem un intrus. Nici o problema. Va disparea singur cu timpul sau va fi imbunatatit.

Iasi e diferit de Bacau. Era si inainte, dar atunci nu stiam ca aici e muuult mai frig. Frig => haine mai groase => miscare ingreunata => intarzieri la cursuri => profi enerva(n)ti => note mici si absente => stres => leac de stres => tuica si rachiu => combaterea frigului. Si uite asa sunt studentii prinsi intr-un cerc vicios. Atentie! Situatia exprimata nu se bazeaza pe niciun fel de studiu. Pentru mai multe informatii, apelati la studentii din anii mai mare care au experienta.

Trebuie sa plec. Cursurile ma striga din urma. Ne mai auzim!

Impreuna 2010

Am intarziat, stiu. Am zis ca o sa postez despre tabara si uite ca mi-a luat o saptamana. Macar acum am mai multe poze. Nu am de gand sa palavragesc despre ce s-a intamplat acolo, decat daca imi cere cineva, dar nu cred ca intereseaza pe nimeni.
Cel mai important e ca s-a distrat toata lumea (cred) si ca Bacaul a luat locul 2 pe tara la concursul de proiecte antidrog "Impreuna".

o parte din echipa din Bacau
eu si Gabi (Bihor- echipa castigatoare)
Bacau si Bihor
la atelierul de fantezie
in ultima seara, Eli si cu mine


le multumesc celor de la alpinism ca m-au lasat sa urc pe coarda

prezentarea proiectului nostru

fantana cu bani la manastirea Cozia
a inceput traseul aplicativ (am luat locul 3 la cel mai bun timp)
toata lumea fugea sa isi aleaga atelierele
Bihor- ocupantii locului I


ultimele poze cu fetele din Salaj
poze cu cine mai apuca
ne-a biruit oboseala (ultimul somn inainte de plecare)

Pozele de mai sus le-am pus si pe profilul meu de Facebook, pentru cine e interesat. Sper ca v-a placut!

I'll be back

Maine plec intr-o tabara, in cadrul unui proiect antidrog. Nu stiu la ce sa ma astept, dar sper sa fie bine. Nu am mai scris nimic in ultimul timp si nici nu stiu daca o sa o fac nici pe viitor. Poate o sa scriu ceva despre tabara cand ma intorc peste cateva zile. Oricum, sper sa imi vina ceva idei cu ocazia acestui eveniment.
Blogul se afla intr-o stare de degradare. Nu m-am mai ocupat deloc de el in ultima vreme. Sper sa imi fac timp si sa il "revergorez" (cunoscatorii stiu de ce) cat de curand. Pentru cei care inca va mai pierdeti timpul pe aici, s-ar putea sa nu il mai pierdeti degeaba. Gata, nu mai fac promisiuni nesigure.
Va las cu o melodie faina. Pe curand!

Eric Hutchinson- Rock and Roll

"Ati trecut la buget!"

Da! Da! Da! Daaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Daaaaaaaaaaa! Asta voiam sa aud! Daaaaaaaa! In sfarsit! Vacanta si pentru mine. Nu cred ca am fost mai fericit vreodata. Imi venea sa urlu cat puteam de tare. Am plecat spre casierie cu chitanta de 500 lei sa o schimb cu una de 40, biletul meu spre tara bucuriei si extazului extrem. Am sunat-o imediat pe sora'mea sa ii dau vestea si in euforia in care eram m-am si ratacit prin universitate impreuna cu Bianca, colega mea.
Am ajuns la casierie, mi-a dat chitanta de 40 lei si restul de bani, m-am intors la etajul 2, m-am inscris si cand am coborat era sa merg iar pe unde ma ratacisem prima oara. Bine ca era Bianca langa mine.
Nu mi-a venit sa cred deloc de cand am aflat de dimineata. Nici acum nu pare real, cand scriu. Si totusi, am reusiiiit!!!
Mai sunt doua luni de vacanta si pentru mine. Acum sunt liber intr-adevar. Nu mai am nici cel mai mic stres, nu ma mai intereseaza nimic legat de scoala. Pana la urma, "Don't worry, be happy!"

FdV ep. 9: Beerfest

Nu prea am mai vazut filme bune in ultima perioada si nici nu prea am avut timp sa scriu despre ele. Revin cu o comedie interesanta, cel putin pentru bautorii de bere.
Beerfest este povestea a doi frati care calatorind in Germania in timpul Oktoberfest-ului pentru a implini o traditie de familie, descopera un festival secret in care fiecare tara are o echipa de cinci oameni cu care participa la un concurs de baut bere. Cei doi sunt umiliti de germani si acuzati de tradare. Se intorc in SUA si decid sa formeze o echipa pentru a putea concura dupa un an.
Ce se intampla veti vedea daca va uitati la film. Daca il vizionati si cu o bere rece la indemana e si mai bine. Sper ca v-am facut curiosi. Vizionare placuta!

Sa cresti mare!

Acum 5 zile s-a implinit un an de la prima aparitie pe acest blog. Am intarziat cu postarea aniversarii acestui an pentru ca am avut impresia ca astazi se implinesc cele 365 zile. Greseala mea. In tot acest timp am reusit sa fac urmatoarele lucruri:

* am adunat de pe unde s-a putut 28 urmaritori (ori li s-a parut interesant ce scriu, ori chiar nu au ce face cu timpul lor)
* mi-am cumparat prima mea chitara si chiar si pe a doua de curand si am invatat sa cant binisor (cred)
* mi-am facut noi prieteni, majoritatea bloggeri, printre care amintim pe: Onuti, Helen of Marshmallow, Sunetul-mai-tare, Theo, George. ba chiar am reusit sa ma si intalnesc cu Onuti si cu Elenuti.
* am ajuns la 81 postari, unele chiar nu au niciun sens
* am aflat multe, multe lucruri noi de pe alte bloguri si am incercat sa postez si eu lucruri noi pentru altii
* intre timp am terminat si liceul, nu stiu daca e de bine sau de rau
* am avut perioade mai fericite si mai putin fericite pe care le-am descris sau nu pe blog
* am reusit sa scap de multe ori de plictiseala cu ajutorul blogului

Poate ca ar mai fi si alte lucruri de spus, dar nu imi trec prin cap acum. Daca mai stiti voi ceva puteti sa completati intr-un comentariu. Pana data viitoare, va doresc imunitate la tantari (m-au ciuruit nenorocitii) si multa bere rece!

Back to reality

M-am intors din Vama. Au fost 4 zile destul de interesante. Intre timp am aflat si rezultatul inscrierii la facultate. Din pacate, am reusit doar sa prind un loc cu taxa, dar inca mai sper sa trec la buget. Sunt nefericitul posesor al locului cu numarul 16 din cei 144 admisi la cu taxa. Asta a fost cam singura veste proasta din ultima saptamana. Marti plec in Iasi sa imi confirm inscrierea. Sper cu toata urma de optimism care mi-a mai ramas ca o sa aud cuvintele care sa imi salveze restul de vacanta: "Nu este nevoie sa platiti taxa de 500 lei. Ati trecut la buget in urma retragerii a 'n' persoane". Daca nu se va intampla asa, nu imi ramane decat sa ma apuc de strans bani si sa invat cum nu am facut-o niciodata pentru a putea trece la buget dupa primul an.
Felicitari tuturor celor care au ajuns acolo unde si-au dorit! Se pare ca eu nu m-am straduit destul, dar inca mai am sperante. Sa ne auzim cu bine!

Incertitudine

In 30 minute plec in gara. Trenul de la 23:38 ma asteapta sa ma duca in Mangalia, unde o sa faca schimb cu un microbuz ce ma duce direct in Vama. Maine ar trebui sa aflu daca intru sau nu la Iasi. Pana la urma a picat optiunea Cluj. Oricum e bine si in Iasi, dar totusi mi-e teama ca nu o sa intru. Am aplicat la o singura specializare si e singura mea sansa. Daca nu intru, raman in Bacau si nu imi doresc asta. Plus ca ar trebui sa ma intorc imediat in oras ca sa imi depun dosarul aici. Ma bazez pe faptul ca am media destul de mare.
O sa ma intorc, cel mai probabil, vineri din Vama. Sper sa fie bine. Ne mai auzim!
P.S.: Am hotarat sa nu sterg blogul. Multumesc celor care m-au sfatuit sa nu o fac!

The beginning of the end

Trec printr-o perioada extrem de grea. Nu vreau sa detaliez asa ca nu ma intrebati despre ce e vorba. M-am hotarat sa sterg blogul. Nu o sa o fac acum. Mai astept cateva zile sa vad cum evolueaza lucrurile si atunci o sa ma decid. Inca nu vreau sa fac nicio greseala. Daca a insemnat vreodata pentru cineva macar un singur lucru pe care l-am scris aici, atunci blogul si-a facut datoria. Daca nu, va disparea asa cum a aparut. Nu incercati sa ma convingeti de nimic pentru ca un singur lucru m-ar putea ajuta sa imi revin, care e mult prea departe de a se realiza. Cu bine!

To do list

Vara asta o sa ma tratez de obisnuitele reprize de plictiseala extrema printr-un tratament pe cat de simplu, pe atat de interesant. Pentru a reusi m-am gandit sa fac o lista cu tot ce am de gand sa realizez. Unele obiective pot fi indeplinite doar cu ajutorul vostru, asa ca, oricine e dornic, mi se poate alatura la orice doreste. Sper sa reusesc macar in proportie de 90 % sa reusesc ce mi-am propus. Iata la ce m-am gandit:

• sa cant cat mai mult la chitara si sa devin mai bun
• sa joc baschet de cel putin de 3 ori pe saptamana
• sa ma uit la cat mai multe filme acasa/ la un prieten/ la cinema
• sa ajung in cel putin 3 locuri in care nu am mai fost pana acum
• sa merg cu cortul la munte/ la mare macar o data
• sa imi fac cativa prieteni noi
• sa ma intalnesc cu prieteni vechi pe care nu i-am vazut de mult timp
• sa dorm o noapte in aer liber
• sa ma plimb singur intr-un oras in care nu am mai fost
• sa ajung macar o data in Turda sa ma intalnesc cu bunul meu prieten Gelu
• sa vad macar un concert
• sa mai iau parte la cel putin un proiect antidrog
• sa nu mai incurc trenurile (unii stiu despre ce vorbesc)
• sa ma dau cu barca la insula
• sa fiu prins de o ploaie torentiala cand nu ma astept
• sa invat sa inot (daca e posibil)
• sa ajut pe oricine imi cere ajutorul
• sa scriu constant pe blog
• sa pescuiesc
• sa pierd noptile cu prietenii mei jucand jocuri/ discutand diverse lucruri/ razand prosteste
• sa fiu fericit si sa ii fac pe ceilalti fericiti

In mare parte, cam asta imi doresc eu sa fac in restul de vacanta cat mi-a mai ramas. Sunteti bineveniti sa participati la oricare din lucrurile de mai sus. Tot ce conteaza este sa vreti si sa va placa. Daca ma mai bantuie vreo idee, o sa o postez. Pana atunci, spor la alungat plictiseala!

Voteaza!

M-am gandit sa ajut o prietena sa stranga niste voturi pentru matusa ei, asa ca mai jos e linkul. Dati si voi doua click-uri si votati. Nu dureaza foarte mult. Pentru cei care vor sa ajute mai mult, puteti sa votati in fiecare zi de pe acelasi ip. Fiti oameni draguti si votati. Va multumesc!
Click aici!

Rezultatele finale

Acum aproximativ 30-45 minute am aflat si rezultatele la bac. Sunt in mare parte multumit de notele pe care le-am luat, cu exceptia notei la istorie. Am fost foarte uimit sa vad cat am luat la filosofie unde imi era teama cel mai mult. In fine, notele mele la bac sunt:

Romana: 9.40 (destul de bine)
Istorie: 8.65 (doar atat?)
Filosofie: 9.70 (intelegeti de ce sunt uimit?)
Media: 9.25

M-am hotarat sa depun contestatie la istorie. Stiu ca am facut mai mult de atat. Oricum, e destul de bine. Cei care ati dat bacul anul asta si cititi postarea lasati un comentariu cu notele voastre. Multumesc!
Ma duc sa fac ceva, nu stiu ce. Orice! Ne mai auzim!

C'est fini!

Gata! Atat! S-a terminat! S-a incheiat bacul si tot stresul, circul, parada ce tin de el. Bine, nu chiar de tot. Mai sunt de afisat rezultatele, dar partea mai grea a trecut. Azi am avut ultima proba la filosofie.
De cateva saptamani bune tot spuneam: "in doua saptamani de azi inainte o sa termin cu totul si o sa fiu cel mai fericit om", "intr-o saptamana de acum o sa dau ultima proba si o sa fiu liber", "peste doua zile la ora asta o sa simt gustul libertatii". Dar, nu! Nu s-a intamplat chiar asa. Adica da, am terminat cu bacul si sunt liber. Dar nu ma simt asa cum speram si credeam. Imi amintesc ca in clasa a 8-a dupa capacitate (mai nou se numeau testele nationale) simteam ca nu mai pot de fericire ca se terminase. Poate pentru ca era si primul mare examen din viata mea de elev.
Oricum, ce a fost mai greu a trecut. Cel putin, pentru mine. Ii compatimesc pe cei care mai au de dat si admitere si le urez bafta. Cineva spunea (imi pare rau ca nu mai stiu cine) ca se ureaza bafta pentru ca succesul ti-l faci singur. Eu am ales sa dau la o facultate unde se depune dosar pentru ca nu as fi in stare sa mai invat si pentru admitere.
In saptamanile ce urmeaza trebuie sa ma decid in ce oras dau la facultate. Am de ales intre Cluj Napoca si Iasi. Daca aveti sugestii lasati-le intr-un comentariu. Sincer, imi doresc foarte mult sa plec in Cluj, dar am foarte multi prieteni care merg in Iasi, chiar nu stiu ce sa fac.
Poate ca o sa scriu mai des pe blog de acum inainte avand in vedere ca o sa am mai mult timp. Am niste planuri pentru vara asta si v-ar putea interesa si pe voi. O sa detaliez in perioada urmatoare.
In final, vreau sa multumesc tuturor celor care mi-au urat succes, bafta si mi-au fost alaturi saptamana asta. A insemnat foarte mult pentru mine sprijinul vostru. Va salut pe toti.

Stapanul examenelor: Intoarcerea basmului

Ziua decisiva
5:03- aproape doua ore
6:30- inca 30 minute
6:51- inca 9 minute
6:57- inca 3 minute
7:00- a venit timpul
Ma ridic din pat. Afara ploua puternic. Intru in baie si ma spal pe fata. Oare ce pica? Incertitudine si multa teama. O melodie de la Voltaj imi bantuie prin cap si nu ma lasa in pace ("Am sa trec si peste asta, Ce va fi va fi, Am sa strig iar: Asta-i viata, E si maine o zi"). Imi da curaj si speranta. Si totusi, ce va pica?
Ma uit in oglinda sperand sa gasesc o urma de optimism. Afara norii inca nu s-au linistit. Ma simt ca intr-o poezie de Bacovia.
Pe la 8 si ceva ajung la scoala. Nu mai sunt in stare de nimic. Ma uit pe liste. Sala 13. Ma plimb prin scoala pana gasesc clasa. Intru si imi caut banca. Ma asez. In dreapta e Bianca, fosta colega de liceu, in spate e Adina, fosta colega de generala. Asteptarea ma mai linisteste.
Profesoarele supraveghetoare ne dau indicatiile de desfasurare a examenului. Vin subiectele. Un plic gros adus de o doamna de varsta mijlocie traverseaza sala pana la una din supraveghetoare. Il deschide si incepe sa imparta. Ce a picat? Ce e? Care e partea a 3-a? Basmul. Stop! Nu! Flashback! Capacitate. Basm. M-am blocat. Nu l-am repetat deloc in ultima saptamana. Ce ma fac? Ma linistesc totusi gandindu-ma ca tot mai stiu cate ceva si ca se putea mult mai rau.
Incep sa scriu primul subiect. Dupa 1 ora il termin. Urmeaza discursul argumentativ care e gata in 25 minute. Sa trecem la adevarata provocare. Incet, incet imi amintesc definitia si cateva trasaturi si cu ce mi-au mai soptit colegii de sala reusesc sa scriu 2 pagini si ceva. Sunt destul de multumit de cum m-am descurcat.
Predau teza si ies din sala fericit ca am scapat. Mai raman doua probe si o sa fim liberi. Cat de ravnita e clipa libertatii!
Cam asa s-a desfasurat prima mea zi de bac, eternul si inconfundabilul bac.

Jose Gonzales- Heartbeates

The winner is...

Am reusit intr-un final sa calculez si ultimele rezultate. Probabil toata lumea a uitat de concurs pentru ca nu am mai zis nimic de el si trebuia incheiat demult. Deci, ca sa nu mai vorbesc degeaba, castigatorul concursului atomic, editia intai, este... George! Felicitari!
Totusi, la foarte foarte mica distanta, pe locul doi, se afla Elena. Asa ca o sa il rog pe George (cei doi se cunosc) sa ii imprumute si ei cd-ul.
In final, as vrea sa multumesc tuturor ca au participat, chiar daca nu a fost chiar ce se asteptau. Imi pare rau ca nu am mai multe premii. Sper ca nu v-am plictisit, stresat, enervat prea tare. Mie mi-a placut foarte mult ce ati scris si sper ca si voua.
Gata. Atat am avut de spus! Vacanta placuta tuturor si bafta la bac celor napastuiti de soarta!

M-am intors

S-au intamplat multe de cand nu am mai scris pe blog. Intre timp am disparut cu totul de pe net si cum pe telefon nu mai am credit de foooarte mult timp, am pierdut si singura legatura care o mai aveam cu lumea.
Intre timp, s-a terminat scoala. Adica s-a terminat de tot pentru mine si ai mei fosti colegi de acum. Joi a fost cursul festiv, iar vineri banchetul la care a fost doar jumatate de clasa. A fost destul de fain, insa tot timpul s-a simtit lipsa celorlarlti. Niciodata clasa noastra nu a fost foarte unita, dar nici macar banchetul nu i-a pus de acord macar o data. Oricum, ce a fost, a fost. Chiar daca nu s-au inteles ei prea bine, eu cred ca fiecare s-a simtit cat de cat naspa ca s-a terminat. Eu cel putin, nu am fost deloc in apele mele. Zilele urmatoare, cand o sa prind timpul de coada, o sa postez niste poze din cei 4 ani de liceu.
Si acum sa va spun motivul disparitiei mele. Joi sau vineri, nu mai stiu exact, a plouat si mi-a picat netul. Ca de obicei, ma asteptam sa revina, dar nu s-a intamplat asa. Am presupus ca RDS-ul mi l-a taiat in urma neplatii. Cum nu am avut bani sa il platesc am asteptat alocatia, care nici acum nu a venit, ca sa il platesc sa am si eu net. Astazi am zis ca hai sa incerc sa intru pe net de pe contul unui prieten. Imi dadea aceeasi eroare. Stau si ma intreb, oare ce are? Dupa multa bataie de cap observ ca a doua conexiune din Network Connections nu era activa. Am activat-o si ce sa vezi? Merge netul. Doua ganduri imi strabateau mintea inca tulburata. Sa ma bucur ca imi merge netul in sfarsit? Sau sa ma dau cu capul de pereti ca am stat aproape o saptamana fara net degeaba? Oricum, in tot acest timp, mi-am dat seama ca nu sunt atat de dependent de net precum credeam. Plus ca am mai si invatat cate ceva pentru faimosul si inconfundabilul BAC.
Daca ai citit pana aici tot ce am scris te felicit. Mai am cateva lucruri de spus.
Zilele urmatoare o sa anunt castigatorul concursului inceput de mine acum o luna, cred. As fi facut asta mai repede daca Oana si Elena, mi-ar fi trimis mail-urile, nu ca mi le-ar fi trimis acum. Deci inca mai astept. Probabil o sa mai scriu vreo doua- trei lucruri pe blog dupa care o sa dispar vreo doua saptamani pana termin odata cu bac-ul asta nenorocit care ne mananca neuronii.
Deci cam atat pentru perioada asta. Promit ca o sa revin dupa bac cu niste postari care o sa merite timpul pierdut pe acest blog ce abia supravietuieste. Pana data viitoare astept mail-urile de la Oana si Elena si ma intorc la invatat. Daca vreti sa dati o mana de ajutor doar intrebati. Se gaseste ceva de facut cu siguranta. Va urez sa aveti pixeli fericiti pe ecranele monitoarelor!

FdV ep. 8: The Prestige

'The Prestige' l-am vazut acum cateva zile la recomandarea Karinei. Actorii principali sunt Christian Bale si Hugh Jackman (Wolverine din X-men).
Filmul prezinta povestea a doi magicieni care obisnuiau sa sustina spectacole impreuna pana cand a avut loc in incident nefericit si s-au despartit. In cele din urma, cei doi au ajuns sa isi saboteze unul altuia trucurile ajungand pana la a incerca sa se ucida intre ei. Nu va povestesc ce se intampla pentru ca nu vreau sa va stric placerea de a-l viziona. Cei care l-au vazut stiu despre ce vorbesc.
Uitati-va la film si spuneti-va parerea intr-un comentariu. Enjoy!

Final stage complete

Zilele astea s-a incheiat concursul initiat de mine. Mai jos sunt ultimele articole participante. Am vorbit cu Diana si mi-a explicat de ce nu a mai scris. In stanga puteti vota articolul favorit. Pentru ca nu pot sa controlez sistemul de vot o sa apelez la constiinta voastra si o sa va rog sa exprimati optiunea doar o data. In acelasi timp, participantii trebuie sa imi trimita un mail la atomic_kid91@yahoo.com in care sa acorde cate o nota celorlalti concurenti pentru fiecare runda (runda 1, runda 2). O sa aleg castigatorul prin niste calcule nestiute de nimeni, aproape neinventate.

Theo: Cică era odată o boabă de fasole lucioasă şi curată, numa' bună de pus în ţărâna moale şi primitoare. Pe boabă o chema Făsuia. I-a convenit pământu' fertil ce o găzduise, deci a dat naştere la un rod, bineînţeles polenizându-se cu Făsole. Făsuia şi Făsole au dat naştere unei păstăi auri, în care se găsea Făsui-Al-Mic. El se înţelegea cu părinţii atît de bine, încât ar fi vrut să se ofilească în sânul lor. Dar fermierul nemilos l-a recoltat şi i-a dat fermieriţei să facă o fasole bătută să se hărănească. (continuarea)

Elena: Ma cheama Georgiana dar lumeaa ma striga Ge. De la Geo, care vine de la Georgiana. Sunt narcisista si lumea se invarte in jurul meu. Folosesc initiale doar pentru a ma iscali si pentru a incepe o fraza. Am 20 de ani, nu sunt nebuna si am bani.Traiesc intr'o casa cat pentru 5 familii si ma plictiseste. Ma consider frumoasa, dar intr'un sens vulgar. Ragai si injur ca la usa cortului. De fapt imi bag maciuca in ea societate si in ele "prinţipii". Deseori ma visez omorand oameni sau inotand in rauri de sange. O iubesc pe Elisabeta Bathory. Sunt perfect normala. (continuarea)

Oana: Sorbea iar din tigara de parca ar fi fost un cont bancar al vreunui nenorocit de mosneag de'al ei.Nu stiu cum pana mea toate tarfele astea cu cracii mari prind toti banii.Scroafele, nu mai lasa nimic in urma [Mint, stiu, pentru ca odata i-a cazut uneia o bancnota de un leu din buzunar; imi place sa cred ca mi-a lasat-o mie].Ii vedeam gropitele..de fapt..gropile..ma rog, hai sa fiu rea [imi place sa fiu rea]-craterele din obrajii ei handicapati de perfect de rumeni si fini si nenorociti, perfecti [gata cu frustrarile] cand tragea din chestia aia alba si ma gandeam c'ar fi fain sa'i umplu golurile alea cu..cate ceva. (continuarea)

Sunetul-mai-tare: Denver, 1927
Tălpile copiilor striveau aburi verzi de praf, ridicaţi de roţile căruţelor. Venise circul. Prin ferestrele corturilor murdare se citeau feţe măslinii, împodobite în aur galben care râdea la lună Încheieturile ţigăncilor dansau printre flăcările moi zornăind graţioase brăţări greoaie de purpură şi jad. Şi viorile tremurau înfiorate şi acordeoanele măcinau aerul încărcat de septembrie. Şi lupii zbierau în depărtare, şi căruţele scârţâiau, şi copacii murmurau poveşti numai de ei ştiute. (continuarea)

George: Multi au auzit de aceasta poveste, dar putini au crezut ca e mai mult decat o simpla legenda urbana. Putini stiu ca aceasta poveste este defapt o intamplare reala. Desi a fost greu, eu am facut tot posibilul sa iti aduc tie, cititorului, faptele de la radacina. In urmatoarele randuri, daca ai sa rezisti, ai sa afli adevarata Balada a Tamplarului. Se pare ca ea a fost gasita intamplator, dupa cum zice fragmentul de mai jos, din ziarul "Trandava Carpatilor", anul 1984... (continuarea)

Voi posta un articol zilele urmatoare cu numele castigatorului. Pana atunci cititi ultimele articole si nu uitati sa votati. Cheers!

Jason Mraz- Prettiest Friend

Melodia de mai jos am gasit-o in seara asta. Mi se pare geniala. Nu stiu daca ati simtit vreodata, ascultand pentru prima data o melodie, ca ati mai auzit-o, desi nu e asa. Eu am patit-o acum. Poate ca unii dintre voi veti spune ca iar scriu despre Jason Mraz. Nu va obliga nimeni sa cititi sau sa ascultati melodiile lui. Anyway, listen and enjoy!

Fobii ciudate

Vorbeam intr-o seara cu Elena despre fobii. Si am dat un search pe Google de curiozitate. Am selectat fobiile care mi se par mai ciudate si le-am postat mai jos. Cititi si minunati-va!

Allodoxafobia= frica de pareri (ssst!!)
Ambulofobia= frica de a merge (cum??)
Anatidaefobia= frica cum ca undeva in lume exista o rata care se uita la tine (wow!!)
Arachibutirofobia= frica de untul de arahide care se poate lipi de cerul gurii
Catisofobia= frica de a sta jos (trebuie sa ai picioare tari ca sa fii catisofob)
Cronofobia= frica de timp
Clinofobia= frica de a merge la culcare
Dendrofobia= frica de copaci
Diadaskalenofobia= frica de a merge la scoala (cred ca majoritatea avem fobia asta)
Domatofobia= frica de case sau de a fi in casa (unde doarme un domatofob?)
Dromofobia= frica de a traversa strada
Eleuterofobia= frica de libertate
Eosofobia= frica de lumina zilei
Eufobia= frica de a auzi vesti bune (cred ca de aici au aparut EMO)
Genufobia= frica de genunchi (nu vreau sa stiu ce picioare are un genufob)
Geumanofobia= frica de gust
Hedonofobia= frica de placere (si asa au evoluat EMO)
Hominofobia= frica de oameni (unde locuieste un hominofob?)
Nomafobia= frica de nume (oare cum se manifesta?)
Odontofobia= frica de dinti
Ometafobia= frica de ochi
Otpfobia= frica de a deschide ochii
Papafobia= frica de Papa
Psihofobia= frica de minte (really??)
Urofobia= frica de urina
Vestifobia= frica de haine (si cu ce se imbraca un vestifob?)

Sunt curios daca, dupa ce cititi lista, aflati ca de fapt aveti una din aceste fobii. Pana data viitoare, conduceti cu grija!

McFly- 5 Colours In Her Hair

Stage 2 complete

S-a incheiat si runda a doua. Stiu. Am intarziat iar. Am avut mai multe probleme, printre care: nu net, nu timp, nu chef. Oricum, nu mai conteaza. Mai jos sunt articolele participante. Read and laugh!

Theo: Tragică moarte într-un apartament din Cuca Măcăii. Soţul şi-a omorât dragostea cu care a trăit mai bine de 5 de ani, lovind-o cu o popică în cap, până a rămas inconştientă. Se pare că popica a fost furată de la sala de bowling de vis-a-vis. Detalii are reporterul nostru Badea Gheorghe. Bade, bună ziua! Spune-ne cum s-a întâmplat tragedia! (continuarea)

Elena: Bună seara şi bine v'am găsit la ştiri! Sunt Parmezana Ciucurimelanocricrilingvalovici şi începem cu un calup de ştiri distractive:
După ce a băut la cârciuma din sat, un tânăr din Răscrăcănaţii-De-Sus şi'a ucis cu bestialitate iubita după ce a surprins'o întreţinând relaţii sexuale cu 5 dintre prietenii săi. Arma crimei este una cu totul şi cu totul inedită, raporteaza criminaliştii. Mai multe detalii are Mercedesa Volzvagăn. Buna Mercedesa!
"Buna ziua Parmezana! Îl am alături de mine pe şeful deparamentului de poliţie din comuna Crăcănici. Bună ziua domnule Praz!" (continuarea)

Oana: Teroare si suspans.Noapte haotica aseara in Protocaland.Doua frigidere au atacat prin surprindere puii de la avicola din congelator.Anchetatorii spun ca suspectii au patruns in sertarele decedatilor si i'au ucis cu salbaticie.Se pare ca arma crimei este o portocala revolutionara cu care frigiderele macabre au acrit victimele. (continuarea)

Sunetul-mai-tare: Nu vă pregătim o cronică pentru filmul lui Fanny Ardant, ci pentru o crimă terifiantă petrecută în spitalul din localitatea Gribov. Ieri în jurul orei 6, paznicii spitalului au semnalat dispariţia medicului de gardă de la etajul 6 al clinicii. Câteva minute mai târziu, o asistentă descoperea în salonul nr 6 de la acelaşi etaj cadavrul lipsit de sânge al unui pacient internat în urmă cu câteva zile cu afecţiuni cardio-respiratorii. (continuarea)

George: (deschide televizorul)
"Au trecut 20 de ani de cand..."(schimba canalul)"...in the name of science..."(schimba canalul)"...let's talk about sex, baby..."(schimba canalul)"...nu am inteles niciodata cum se foloseste..."(schimba canalul)"...doamnelor si domnilor, Ibirlic Ceaslov Alnia va prezinta Stirile ProTV ale orei 5!" (continuarea)

Diana nu a mai scris. Nu stiu de ce. Oricum, daca doreste, are timp pana se termina concursul sa recupereze.
Pentru etapa a treia si ultima, concurentii trebuie sa scrie o poveste. Nu conteaza ce tema vor aborda sau cat de lunga va fi. Totusi, aceasta poveste trebuie sa fie cea mai sadica, amuzanta si ciudata intamplare scrisa vreodata. Concursul se incheie dupa 1 iunie, iar pana pe data de 5 se va stabili si castigatorul. Bafta tuturor si multa inspiratie!

EYP

Weekend-ul trecut am participat intr-o tabara de debate organizata de EYP Romania (European Youth Parliament). Am avut ocazia sa particip la ceva nou si foarte interesant. Nu o sa incep sa insir acum tot ce am invatat, insa trebuie sa mentionez ca o experienta de acest gen te ajuta sa vezi altfel lucrurile intr-o noua perspectiva.
Tabara a avut 3 parti principale: Teambuilding, Comittee Work si General Assembly. In prima zi am avut Teambuilding, activitate ce a constat in mare parte in jocuri de socializare si de cunoastere. A doua zi am inceput Comittee Work-ul, cea mai obositoare parte. Am avut 4 reprize de lucru a cate doua ore in care am fost nevoiti sa ne construim rezolutia cu care ne-am prezentat la debate. Seara, ni s-au prezentat rezolutiile celorlalti pentru a le putea studia si, eventual, ataca. A treia zi, fiecare delegatie si-a prezentat rezolutia in General Assembly si le-am atacat pe ale celorlalti. Noi, cei din Bacau, am fost cei mai 'nesimtiti'. Am atacat fara mila.
In prima seara, fiecare delegatie si-a prezentat orasul la Village. Am asezat pe masa mancare mai mult sau mai putin specifica zonei. Ne-am ospatat unii pe altii, iar in a doua parte am pregatit un dans sau o melodie specifice. Cand a venit randul nostru sa dansam o hora, am luat jumatate de sala la dans.
A doua seara a avut loc concertul in cadrul caruia fiecare delegatie a cantat o melodie sau doua. Noi, cei din Bacau, am cantat trei, insa nu ne-a reprosat nimeni nimic. Ba chiar le-a placut foarte mult.
Toata lumea a fost de acord ca noi am facut atmosfera, desi la General Assembly rezolutia noastra a picat. Poate ca am fost un pic prea rai cu ceilalti.
Mai jos sunt cateva poze de pe parcursul celor trei zile.

Teambuilding










Village





Rezolutia



Concertul


General Assembly


The End

Stage 1 complete

Ieri s-a incheiat prima etapa a concursului. S-au scris niste posturi uimitoare. Mai jos aveti cate o parte din fiecare si linkul catre cel complet. Cititi-le pentru ca nu aveti ce pierde.

Theo: Începe să mă certe lumea că nu am mai scris. Păi aveam în gând ceva...despre concursul lui John (care dacă nu mă ajuta aseară eram tranşată şi băgată în pungi de prof), so, bogdeaproste din nou. Cică să scriu despre pixu' cu 4 culori. Roşu, negru, albastru şi verde. Prin anii '04 adoram pixurile alea. Încă le ador da' nu le mai găsesc. Cine cumpără să-mi dea şi mie prin poştă.
Eu vreau să enumăr avantajele. Şi sper să câştig, să nu dea mama lu' proces verbal să spună John la sfârşit că toţi sunt câştigători. Ar fi bun ca premiu un pix cu 4 culori.
Daca aş avea o chestie d'asta...(continuarea)

Diana: Masa lui era plină de coli albe. Demult nu mai crease.
Perdeaua era trasă, iar aerul din camera sufocant. Dormea zilele şi nopţile le bântuia. Pe jos, tuburi goale de acrilice, creioane rupte, fara vârf, pete de culoare şi pete de carbune.
Barba neîngrijită, faţa obosita. Ochii trişti, buzele uscate.Singurul lucru care a ramas la locul lui era un pix. Un pix cu patru culori lasat pe birou neatins de prea multă vreme. (continuarea)

Elena: Salut! Eu sunt Jimmy, cel mai bun prieten imaginar al autoarei acestui minunat blog.( de fapt nu'mi place, dar i'am promis ca nu o fac de ras!) M'a rugat frumos sa scriu eu aceasta...chestie cu care ar trebui sa participe la concursul asta. Ei nu zau, am stat si ne'am gandit bine daca am voie sa particip, dar dat fiind faptul ca eu sunt un produs al imaginatiei ei, inseamna ca tot ce fac eu tine tot de imaginatia ei, ma'ntelegi? (continuarea)

Oana: Pixul cu patru culori..pixul cu patru culori..as putea umple pagini asa fara sa stiu ce sa sa scriu.
Fiindca tot caut ceva cu care sa va mint..nu vreau sa va spun adevarul, pentru ca asa o sa trebuiasca sa platesc tribut Asociatiei Pixuritilor timp de patru secunde in sir.. (continuarea)

Sunetul-mai-tare: Pe zidul poliţiei din Pix, şeful de post afişase cu grijă regulamentul : « Orice acţiune întreprinsă care nu are legătură cu bunăstarea şi liniştea satului se pedepseşte cu exilarea pe vecie a inculpatului ». Legea fundamentală fusese dată cu mulţi, mulţi ani în urmă, când la un capăt de stejar se găsiseră întâmplător patru familii pribegind prin ciocănitori. (continuarea)

George: Stai un pic...
-Ce vrei? Nu pot sta ca ma asteapta in masina. Daca mai tii minte, merge la o petrecere...!
-Da, stiu, nu am uitat...
-Si-atunci care-i problema?
-Problema e la tine.
-Ce vrei sa spui?
-Nu crezi ca ar trebui sa incetezi cu sarada asta? Nu crezi ca ar trebui sa te opresti din a-l minti? (continuarea)

Pentru urmatoarea runda, fiecare va trebuie sa scrie cate un post cu descrierea unei crime in maniera stirilor PRO TV, avand in vedere urmatoarele:
-arma crimei a fost un obiect neobisnuit
-motivul crimei a fost unul cel putin bizar
-in timpul anchetei se intampla ceva neasteptat
Data limita este de 20 mai. Intre timp am stabilit si premiul concursului: un cd cu muzica lui Jimi Hendrix.
Spor la scris si imaginatie bogata!

FdV ep. 7: The blind side

The blind side este povestea lui Michael Oher, un baiat traumatizat si fara casa, care este adoptat de o familie. Cu timpul, reuseste sa isi imbunatateasca notele la scoala si este primit in echipa de fotbal a scolii.
Sansa lui Michael apare atunci cand reuseste sa atraga atentia mai multor colegii, care ii ofera o bursa scolara datorita abilitatilor sale sportive.
In prezent, Michael joaca in NFL la Baltimore Ravens.
Filmul merita vazut. Mie mi-a placut foarte mult si vi-l recomand. Enjoy!

A inceput!

Astazi incepe concursul. Imi pare rau ca am intarziat o zi, dar ieri nu am avut timp sa scriu, asa cum promisesem.
Concursul va avea trei etape. In prima faza, toti cei 6 participanti trebuie sa scrie cate un post cu titlul "Utilitatea pixului cu 4 culori".
Puteti aborda subiectul din orice punct de vedere. Data limita pentru scrierea postului este 10 mai.
Urmatoarea etapa incepe pe 11 mai. Alte detalii nu cred ca sunt necesare. Daca aveti intrebari lasati un comentariu sau trimiteti un mail. Spor la scris si multa imaginatie!

Later edit: cei 6 au devenit 7 intre timp. Si ca sa ii enumar, ei sunt: Gelu, Oana, Elena, George, Diana, Theo si Sunetul-mai-tare.

Am reusit!

Astazi am primit titlul de "Voluntarul anului" al Centrului Antidrog, in cadrul Galei Voluntarului. Nu pot sa spun ca imi doream foarte mult sa castig, dar te simti bine cand stii ca eforturile iti sunt apreciate.
Gala s-a desfasurat la a IV-a editie si a fost foarte faina. Participantii au fost:
- Fundatia de Sprijin Comunitar
- Agentia Nationala Antidrog Bacau
- Habitat for Humanity, Comanesti
- Asociatia Iubim Natura
- Centrul Regional de Ecologie
- Asociatia "Salesiani di Don Bosco"
- Asociatia Kolping Moldova
- Asociatia de Tineret "Onestin"
Tot astazi am primit si certificatul de voluntariat de la FSC. In momente de genul acesta iti dai seama cat de mult inseamna munca ta pentru ceilalti.
Implica-te! Nu conteaza unde sau cu cine. Doar implica-te si o sa vezi diferenta!