Ziua decisiva
5:03- aproape doua ore
6:30- inca 30 minute
6:51- inca 9 minute
6:57- inca 3 minute
7:00- a venit timpul
Ma ridic din pat. Afara ploua puternic. Intru in baie si ma spal pe fata. Oare ce pica? Incertitudine si multa teama. O melodie de la Voltaj imi bantuie prin cap si nu ma lasa in pace ("Am sa trec si peste asta, Ce va fi va fi, Am sa strig iar: Asta-i viata, E si maine o zi"). Imi da curaj si speranta. Si totusi, ce va pica?
Ma uit in oglinda sperand sa gasesc o urma de optimism. Afara norii inca nu s-au linistit. Ma simt ca intr-o poezie de Bacovia.
Pe la 8 si ceva ajung la scoala. Nu mai sunt in stare de nimic. Ma uit pe liste. Sala 13. Ma plimb prin scoala pana gasesc clasa. Intru si imi caut banca. Ma asez. In dreapta e Bianca, fosta colega de liceu, in spate e Adina, fosta colega de generala. Asteptarea ma mai linisteste.
Profesoarele supraveghetoare ne dau indicatiile de desfasurare a examenului. Vin subiectele. Un plic gros adus de o doamna de varsta mijlocie traverseaza sala pana la una din supraveghetoare. Il deschide si incepe sa imparta. Ce a picat? Ce e? Care e partea a 3-a? Basmul. Stop! Nu! Flashback! Capacitate. Basm. M-am blocat. Nu l-am repetat deloc in ultima saptamana. Ce ma fac? Ma linistesc totusi gandindu-ma ca tot mai stiu cate ceva si ca se putea mult mai rau.
Incep sa scriu primul subiect. Dupa 1 ora il termin. Urmeaza discursul argumentativ care e gata in 25 minute. Sa trecem la adevarata provocare. Incet, incet imi amintesc definitia si cateva trasaturi si cu ce mi-au mai soptit colegii de sala reusesc sa scriu 2 pagini si ceva. Sunt destul de multumit de cum m-am descurcat.
Predau teza si ies din sala fericit ca am scapat. Mai raman doua probe si o sa fim liberi. Cat de ravnita e clipa libertatii!
Cam asa s-a desfasurat prima mea zi de bac, eternul si inconfundabilul bac.
marți, 29 iunie 2010
sâmbătă, 26 iunie 2010
vineri, 18 iunie 2010
The winner is...
Am reusit intr-un final sa calculez si ultimele rezultate. Probabil toata lumea a uitat de concurs pentru ca nu am mai zis nimic de el si trebuia incheiat demult. Deci, ca sa nu mai vorbesc degeaba, castigatorul concursului atomic, editia intai, este... George! Felicitari!
Totusi, la foarte foarte mica distanta, pe locul doi, se afla Elena. Asa ca o sa il rog pe George (cei doi se cunosc) sa ii imprumute si ei cd-ul.
In final, as vrea sa multumesc tuturor ca au participat, chiar daca nu a fost chiar ce se asteptau. Imi pare rau ca nu am mai multe premii. Sper ca nu v-am plictisit, stresat, enervat prea tare. Mie mi-a placut foarte mult ce ati scris si sper ca si voua.
Gata. Atat am avut de spus! Vacanta placuta tuturor si bafta la bac celor napastuiti de soarta!
miercuri, 16 iunie 2010
M-am intors
S-au intamplat multe de cand nu am mai scris pe blog. Intre timp am disparut cu totul de pe net si cum pe telefon nu mai am credit de foooarte mult timp, am pierdut si singura legatura care o mai aveam cu lumea.
Intre timp, s-a terminat scoala. Adica s-a terminat de tot pentru mine si ai mei fosti colegi de acum. Joi a fost cursul festiv, iar vineri banchetul la care a fost doar jumatate de clasa. A fost destul de fain, insa tot timpul s-a simtit lipsa celorlarlti. Niciodata clasa noastra nu a fost foarte unita, dar nici macar banchetul nu i-a pus de acord macar o data. Oricum, ce a fost, a fost. Chiar daca nu s-au inteles ei prea bine, eu cred ca fiecare s-a simtit cat de cat naspa ca s-a terminat. Eu cel putin, nu am fost deloc in apele mele. Zilele urmatoare, cand o sa prind timpul de coada, o sa postez niste poze din cei 4 ani de liceu.
Si acum sa va spun motivul disparitiei mele. Joi sau vineri, nu mai stiu exact, a plouat si mi-a picat netul. Ca de obicei, ma asteptam sa revina, dar nu s-a intamplat asa. Am presupus ca RDS-ul mi l-a taiat in urma neplatii. Cum nu am avut bani sa il platesc am asteptat alocatia, care nici acum nu a venit, ca sa il platesc sa am si eu net. Astazi am zis ca hai sa incerc sa intru pe net de pe contul unui prieten. Imi dadea aceeasi eroare. Stau si ma intreb, oare ce are? Dupa multa bataie de cap observ ca a doua conexiune din Network Connections nu era activa. Am activat-o si ce sa vezi? Merge netul. Doua ganduri imi strabateau mintea inca tulburata. Sa ma bucur ca imi merge netul in sfarsit? Sau sa ma dau cu capul de pereti ca am stat aproape o saptamana fara net degeaba? Oricum, in tot acest timp, mi-am dat seama ca nu sunt atat de dependent de net precum credeam. Plus ca am mai si invatat cate ceva pentru faimosul si inconfundabilul BAC.
Daca ai citit pana aici tot ce am scris te felicit. Mai am cateva lucruri de spus.
Zilele urmatoare o sa anunt castigatorul concursului inceput de mine acum o luna, cred. As fi facut asta mai repede daca Oana si Elena, mi-ar fi trimis mail-urile, nu ca mi le-ar fi trimis acum. Deci inca mai astept. Probabil o sa mai scriu vreo doua- trei lucruri pe blog dupa care o sa dispar vreo doua saptamani pana termin odata cu bac-ul asta nenorocit care ne mananca neuronii.
Deci cam atat pentru perioada asta. Promit ca o sa revin dupa bac cu niste postari care o sa merite timpul pierdut pe acest blog ce abia supravietuieste. Pana data viitoare astept mail-urile de la Oana si Elena si ma intorc la invatat. Daca vreti sa dati o mana de ajutor doar intrebati. Se gaseste ceva de facut cu siguranta. Va urez sa aveti pixeli fericiti pe ecranele monitoarelor!
Intre timp, s-a terminat scoala. Adica s-a terminat de tot pentru mine si ai mei fosti colegi de acum. Joi a fost cursul festiv, iar vineri banchetul la care a fost doar jumatate de clasa. A fost destul de fain, insa tot timpul s-a simtit lipsa celorlarlti. Niciodata clasa noastra nu a fost foarte unita, dar nici macar banchetul nu i-a pus de acord macar o data. Oricum, ce a fost, a fost. Chiar daca nu s-au inteles ei prea bine, eu cred ca fiecare s-a simtit cat de cat naspa ca s-a terminat. Eu cel putin, nu am fost deloc in apele mele. Zilele urmatoare, cand o sa prind timpul de coada, o sa postez niste poze din cei 4 ani de liceu.
Si acum sa va spun motivul disparitiei mele. Joi sau vineri, nu mai stiu exact, a plouat si mi-a picat netul. Ca de obicei, ma asteptam sa revina, dar nu s-a intamplat asa. Am presupus ca RDS-ul mi l-a taiat in urma neplatii. Cum nu am avut bani sa il platesc am asteptat alocatia, care nici acum nu a venit, ca sa il platesc sa am si eu net. Astazi am zis ca hai sa incerc sa intru pe net de pe contul unui prieten. Imi dadea aceeasi eroare. Stau si ma intreb, oare ce are? Dupa multa bataie de cap observ ca a doua conexiune din Network Connections nu era activa. Am activat-o si ce sa vezi? Merge netul. Doua ganduri imi strabateau mintea inca tulburata. Sa ma bucur ca imi merge netul in sfarsit? Sau sa ma dau cu capul de pereti ca am stat aproape o saptamana fara net degeaba? Oricum, in tot acest timp, mi-am dat seama ca nu sunt atat de dependent de net precum credeam. Plus ca am mai si invatat cate ceva pentru faimosul si inconfundabilul BAC.
Daca ai citit pana aici tot ce am scris te felicit. Mai am cateva lucruri de spus.
Zilele urmatoare o sa anunt castigatorul concursului inceput de mine acum o luna, cred. As fi facut asta mai repede daca Oana si Elena, mi-ar fi trimis mail-urile, nu ca mi le-ar fi trimis acum. Deci inca mai astept. Probabil o sa mai scriu vreo doua- trei lucruri pe blog dupa care o sa dispar vreo doua saptamani pana termin odata cu bac-ul asta nenorocit care ne mananca neuronii.
Deci cam atat pentru perioada asta. Promit ca o sa revin dupa bac cu niste postari care o sa merite timpul pierdut pe acest blog ce abia supravietuieste. Pana data viitoare astept mail-urile de la Oana si Elena si ma intorc la invatat. Daca vreti sa dati o mana de ajutor doar intrebati. Se gaseste ceva de facut cu siguranta. Va urez sa aveti pixeli fericiti pe ecranele monitoarelor!
vineri, 4 iunie 2010
FdV ep. 8: The Prestige
'The Prestige' l-am vazut acum cateva zile la recomandarea Karinei. Actorii principali sunt Christian Bale si Hugh Jackman (Wolverine din X-men).
Filmul prezinta povestea a doi magicieni care obisnuiau sa sustina spectacole impreuna pana cand a avut loc in incident nefericit si s-au despartit. In cele din urma, cei doi au ajuns sa isi saboteze unul altuia trucurile ajungand pana la a incerca sa se ucida intre ei. Nu va povestesc ce se intampla pentru ca nu vreau sa va stric placerea de a-l viziona. Cei care l-au vazut stiu despre ce vorbesc.
Uitati-va la film si spuneti-va parerea intr-un comentariu. Enjoy!
Final stage complete
Zilele astea s-a incheiat concursul initiat de mine. Mai jos sunt ultimele articole participante. Am vorbit cu Diana si mi-a explicat de ce nu a mai scris. In stanga puteti vota articolul favorit. Pentru ca nu pot sa controlez sistemul de vot o sa apelez la constiinta voastra si o sa va rog sa exprimati optiunea doar o data. In acelasi timp, participantii trebuie sa imi trimita un mail la atomic_kid91@yahoo.com in care sa acorde cate o nota celorlalti concurenti pentru fiecare runda (runda 1, runda 2). O sa aleg castigatorul prin niste calcule nestiute de nimeni, aproape neinventate.
Theo: Cică era odată o boabă de fasole lucioasă şi curată, numa' bună de pus în ţărâna moale şi primitoare. Pe boabă o chema Făsuia. I-a convenit pământu' fertil ce o găzduise, deci a dat naştere la un rod, bineînţeles polenizându-se cu Făsole. Făsuia şi Făsole au dat naştere unei păstăi auri, în care se găsea Făsui-Al-Mic. El se înţelegea cu părinţii atît de bine, încât ar fi vrut să se ofilească în sânul lor. Dar fermierul nemilos l-a recoltat şi i-a dat fermieriţei să facă o fasole bătută să se hărănească. (continuarea)
Elena: Ma cheama Georgiana dar lumeaa ma striga Ge. De la Geo, care vine de la Georgiana. Sunt narcisista si lumea se invarte in jurul meu. Folosesc initiale doar pentru a ma iscali si pentru a incepe o fraza. Am 20 de ani, nu sunt nebuna si am bani.Traiesc intr'o casa cat pentru 5 familii si ma plictiseste. Ma consider frumoasa, dar intr'un sens vulgar. Ragai si injur ca la usa cortului. De fapt imi bag maciuca in ea societate si in ele "prinţipii". Deseori ma visez omorand oameni sau inotand in rauri de sange. O iubesc pe Elisabeta Bathory. Sunt perfect normala. (continuarea)
Oana: Sorbea iar din tigara de parca ar fi fost un cont bancar al vreunui nenorocit de mosneag de'al ei.Nu stiu cum pana mea toate tarfele astea cu cracii mari prind toti banii.Scroafele, nu mai lasa nimic in urma [Mint, stiu, pentru ca odata i-a cazut uneia o bancnota de un leu din buzunar; imi place sa cred ca mi-a lasat-o mie].Ii vedeam gropitele..de fapt..gropile..ma rog, hai sa fiu rea [imi place sa fiu rea]-craterele din obrajii ei handicapati de perfect de rumeni si fini si nenorociti, perfecti [gata cu frustrarile] cand tragea din chestia aia alba si ma gandeam c'ar fi fain sa'i umplu golurile alea cu..cate ceva. (continuarea)
Sunetul-mai-tare: Denver, 1927
Tălpile copiilor striveau aburi verzi de praf, ridicaţi de roţile căruţelor. Venise circul. Prin ferestrele corturilor murdare se citeau feţe măslinii, împodobite în aur galben care râdea la lună Încheieturile ţigăncilor dansau printre flăcările moi zornăind graţioase brăţări greoaie de purpură şi jad. Şi viorile tremurau înfiorate şi acordeoanele măcinau aerul încărcat de septembrie. Şi lupii zbierau în depărtare, şi căruţele scârţâiau, şi copacii murmurau poveşti numai de ei ştiute. (continuarea)
George: Multi au auzit de aceasta poveste, dar putini au crezut ca e mai mult decat o simpla legenda urbana. Putini stiu ca aceasta poveste este defapt o intamplare reala. Desi a fost greu, eu am facut tot posibilul sa iti aduc tie, cititorului, faptele de la radacina. In urmatoarele randuri, daca ai sa rezisti, ai sa afli adevarata Balada a Tamplarului. Se pare ca ea a fost gasita intamplator, dupa cum zice fragmentul de mai jos, din ziarul "Trandava Carpatilor", anul 1984... (continuarea)
Voi posta un articol zilele urmatoare cu numele castigatorului. Pana atunci cititi ultimele articole si nu uitati sa votati. Cheers!
Theo: Cică era odată o boabă de fasole lucioasă şi curată, numa' bună de pus în ţărâna moale şi primitoare. Pe boabă o chema Făsuia. I-a convenit pământu' fertil ce o găzduise, deci a dat naştere la un rod, bineînţeles polenizându-se cu Făsole. Făsuia şi Făsole au dat naştere unei păstăi auri, în care se găsea Făsui-Al-Mic. El se înţelegea cu părinţii atît de bine, încât ar fi vrut să se ofilească în sânul lor. Dar fermierul nemilos l-a recoltat şi i-a dat fermieriţei să facă o fasole bătută să se hărănească. (continuarea)
Elena: Ma cheama Georgiana dar lumeaa ma striga Ge. De la Geo, care vine de la Georgiana. Sunt narcisista si lumea se invarte in jurul meu. Folosesc initiale doar pentru a ma iscali si pentru a incepe o fraza. Am 20 de ani, nu sunt nebuna si am bani.Traiesc intr'o casa cat pentru 5 familii si ma plictiseste. Ma consider frumoasa, dar intr'un sens vulgar. Ragai si injur ca la usa cortului. De fapt imi bag maciuca in ea societate si in ele "prinţipii". Deseori ma visez omorand oameni sau inotand in rauri de sange. O iubesc pe Elisabeta Bathory. Sunt perfect normala. (continuarea)
Oana: Sorbea iar din tigara de parca ar fi fost un cont bancar al vreunui nenorocit de mosneag de'al ei.Nu stiu cum pana mea toate tarfele astea cu cracii mari prind toti banii.Scroafele, nu mai lasa nimic in urma [Mint, stiu, pentru ca odata i-a cazut uneia o bancnota de un leu din buzunar; imi place sa cred ca mi-a lasat-o mie].Ii vedeam gropitele..de fapt..gropile..ma rog, hai sa fiu rea [imi place sa fiu rea]-craterele din obrajii ei handicapati de perfect de rumeni si fini si nenorociti, perfecti [gata cu frustrarile] cand tragea din chestia aia alba si ma gandeam c'ar fi fain sa'i umplu golurile alea cu..cate ceva. (continuarea)
Sunetul-mai-tare: Denver, 1927
Tălpile copiilor striveau aburi verzi de praf, ridicaţi de roţile căruţelor. Venise circul. Prin ferestrele corturilor murdare se citeau feţe măslinii, împodobite în aur galben care râdea la lună Încheieturile ţigăncilor dansau printre flăcările moi zornăind graţioase brăţări greoaie de purpură şi jad. Şi viorile tremurau înfiorate şi acordeoanele măcinau aerul încărcat de septembrie. Şi lupii zbierau în depărtare, şi căruţele scârţâiau, şi copacii murmurau poveşti numai de ei ştiute. (continuarea)
George: Multi au auzit de aceasta poveste, dar putini au crezut ca e mai mult decat o simpla legenda urbana. Putini stiu ca aceasta poveste este defapt o intamplare reala. Desi a fost greu, eu am facut tot posibilul sa iti aduc tie, cititorului, faptele de la radacina. In urmatoarele randuri, daca ai sa rezisti, ai sa afli adevarata Balada a Tamplarului. Se pare ca ea a fost gasita intamplator, dupa cum zice fragmentul de mai jos, din ziarul "Trandava Carpatilor", anul 1984... (continuarea)
Voi posta un articol zilele urmatoare cu numele castigatorului. Pana atunci cititi ultimele articole si nu uitati sa votati. Cheers!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)